M-am mutat!

In mod normal dupa cateva secunde o sa sariti automat la noua adresa. Daca nu se intampla click aici
http://sorin.greencore.ro
si eventual schimbati bookmark-urile.

marți, 30 iunie 2009

In care se arata de ce iertarea poate fi uneori daunatoare

De ce ne deranjeaza asa tare pe noi astia mai batrani colaborarea cu Securitatea? Au trecut 20 de ani de atunci. In multe cazuri nu e clar daca omul in cauza a fost un mizerabil sau a fost pur si simplu depasit de situatie. Mai mult, verdictul de colaborator poate fi si el dubios. Atatea necunoscute... De ce sa distrugem viata unui om pentru ceva imposibil de dovedit?

Deranjul meu in problema asta nu e unul moral. Nu e unul emotional. E altfel. Apreciezi un om pe baza realizarilor lui. Apreciezi realizarile lui pentru ca, traind in aceeasi lume cu el cam stii ce efort, intuitie, inteligenta sunt necesare pentru fiecare realizare in parte. In ultima instanta, apreciezi un om pentru ca e foarte bun in ceea ce face si acest lucru ti se releva observand ce a facut si ce face.

Un om care a colaborat cu Securitatea a eludat regulile jocului si sunt sanse sa le eludeze in continuare. Da, e de apreciat ca un oarecare a reusit sa ajunga director de fabrica. Inseamna ca a fost capabil, atat profesional cat si personal. Cu o exceptie. Daca si-a turnat colegii. Atunci nu se stie daca e destept, nu se stie daca e bun organizator, nu se stie nimic. Poate e si nu s-a putut altfel. Poate nu e si s-a descurcat si el cum a putut.

Eu nu am o problema cu existenta oamenilor mai destepti, mai bogati, mai capabili decat mine. Sunt dispus sa ii admir fara ezitare. Daca nu au trisat. Daca au trisat, atunci nu mai stiu daca sunt mai desptepti sau mai capabili. Poate sunt imbecili. Cum sa admiri un imbecil (in special unul care nu e cantaret la moda)? Ce sa admiri la el in conditiile in care totul poate sa fie fals?

Ierarhia sociala e foarte importanta. Respectarea intr-o oarecare masura a regulilor jocului e foarte importanta. Altfel se intampla ce se intampla acum la noi - neincredere totala. Nu exista modele demne de urmat pentru ca majoritatea oamenilor de succes sunt dubiosi. Si putinii care nu sunt, se pierd in anonimat.

Cum rezolvam asta? Prin iertare? Nu se poate pentru ca nu acolo e problema. Problema e eliminarea neincrederii. Cel putin teoretic, am putea sa rezolvam prin eliminarea celor care au colaborat. E posibil sa sufere si niste oameni mai putin vinovati, care au dat si ei o semnatura? Da. Trebuie sa acceptam asta, macar la nivel personal. Poate ca la nivel social e imposibil. Dar la nivel personal se poate. Si e foarte important. De aceea, eu de cate ori am o banuiala ocolesc persoana. Poate nedreptatesc niste oameni. Le cer scuze, voi continua sa o fac. E mult prea important pentru mine. Poate la un moment dat o sa pot si eu sa admir niste conationali de-ai mei care au avut realizari impresionante, fara impostura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu