Intotdeauna mi-a placut ploaia. Intotdeauna mi-a placut Bacovia. Niciodata nu am fost pesimist, niciodata nu am fost un personaj trist. Imi place pur si simplu ploaia. Imi place sunetul ei, imi place cum se vad picaturile care se lovesc de pamant, imi place sa urmaresc micile firicele de apa care se misca nesigur pe pamant, unindu-se si disparand in balti. Imi place ploaia pentru ca spala peisajul. Lucrurile arata cumva mai bine pe ploaie, culorile sunt mai vii, texturile mai evidente. Imi plac consecintele ploii. Imi place ca goleste orice parc de oameni, dispar suvoaiele de omusori in miscare browniana care par intrusi in parc si raman doar cei in trecere sau cei care chiar pare ca au ce cauta acolo.
Imi place sa ma uit la picaturile de ploaie care cad pe parbrizul masinii. Imi place la nebunie sentimentul pe care il am cand stau pe o veranda cu un coniac in mana, afara e outin frig si ploua. Imi place ploaia pentru ca transforma toate peisajele in picturi pointiliste.
Imi plac toate ploile, ploile violente de vara care de obicei vin dupa o caldura insuportabila in care totul pare ca pute infect, ploile de toamna grele, care fac ca orice sa fie saturat cu apa, ploile care dureaza 10 minute si ploile care dureaza 10 zile.
Imi place sa fiu oriunde pe ploaie - in casa, pe veranda, in masina, pe strada sub umbrela sau sub gluga sau chiar pe strada in tricou, ud pana la piele.
Imi place si faptul ca majoritatea oamenilor urasc ploaia.
Dormeau adanc sicriele de plumb,
RăspundețiȘtergereSi flori de plumb si funerar vestmant,
Stam singur in cavou si era vant
Si scartaiau coloanele de plumb.
Parca asa era
sau
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre
Ai ba milu ca ne mai potrivim din cand in cand