Concert pe muzica de Lucescu

Romanii fac multe lucruri bine si mult mai multe lucruri prost. Toata lumea stie asta, se comenteaza zilnic, se scrie in ziar si se vorbeste la TV. Printre acele activitati la care romanii nu au fost aproape niciodata buni este fotbalul (cu o singura exceptie). Sade bine astfel ca fotbalul sa fie una din cele mai populare activitati din tara. Ei bine, in aceasta seara s-a intamplat meciul de fotbal dintre Romania si Lituania. Ma preocupa extrem de putin fotbalul, ma preocupa si mai putin fotbalul romanesc si aproape la fel de mult cel lituanian. Drept pentru care am mutat repejor pe alt program, nu mai stiu care si m-am dus sa fumez o tigara in bucatarie. Intre timp, cineva din restul familiei a descoperit pe TVR Cultural un concert al filarmonicii George Enescu.

Nu vreau sa incerc acum sa fac pe nebunul si sa spun ca eu ascult numai muzica clasica si ca tot ce s-a intamplat in muzica dupa 1900 e de cacat. Nu e cazul. Probabil ca intr-o seara normala as fi mutat linistit pe alt canal, uitand-ma la cine stie ce disperat din Marea Britanie care isi face o casa ecologica sau la vreun documentar despre operatia de by-pass gastric. Pentru cei care urmaresc OTV - da, dragii mei, viata e din ce in ce mai grea si pentru noi, fraierii care se uita la Discovery. Despre asta insa, cu alta ocazie.

Insa ceva m-a oprit si am ramas, impreuna cu toata familia pe canapea in fata televizorului, asa cum sade bine unei familii moderne, urmarind concertul sus-amintit. in acest timp, colegii mei de cartier se manifestau vocal semi-articulat ori de cate ori mingea aia ajungea si pe la vreun jucator roman. Vocile se auzeau din curtea dintre blocuri, presupun sa s-au scos televizoare la geam, scaune pliante, bere, seminte.

Oameni buni, m-am simtit atat de bine cum nu m-am mai simtit de mult. Pentru ca mi s-a dovedit ca este posibil sa traiesc si eu. Sa fie ceva si pentru mine la televizor. Sa fiu si eu bagat in seama. Iar simplul fapt ca noi ascultam Mica Serenada in timp ce in jurul nostru o armata de cetateni se manifestau gutural mi-a dat pentru o secunda un sentiment de invincibilitate.

Mi s-a confirmat inca o data ca pentru a putea aprecia binele este nevoie de omniprezenta raului. Cum spune si titlul acestui blog - Mereu in cacat dar adancimea variaza. Cotele cacatului au fost reduse in aceasta seara datorita concertului de pe TVR Cultural. A fost putina seceta. Dar cum trebuie pastrat un echilibru, maine ma pregatesc de potop.