Am reusit sa fiu primul la postat pe propriul blog!!

S-o da vreun premiu pentru chestia asta? Sper ca da, ca sa incep bine. Pe scurt, incepem, nu chiar cu inceputul ci cu introducerea. Motivele pentru care apare acest blog vor fi prezentate la o data ce va fi stabilita ulterior. Nu va speriati, nu sunt multe si nici prea complicate. Oricum, iata-ma scriind primul post pe un blog si intrebandu-ma cat o sa ma tina chestia asta.

Nu sunt un mare fan al blogosferei. Ca orice manifestare umana din zilele noastre, nu percep nici o relatie intre calitatea scrisului si succesul (masurat in notorietate, trafic). Acuma o sa zica lumea (care lume?) ca imi pregatesc o scuza pentru esec. Ca stiu deja ca eu, scriind bine, voi fi unul de ala care nu are succes. Ei bine, nu e cazul. Nu am scris niciodata nimic, nu am sintit niciodata nevoia sa imi astern gandurile pe hartie, ele au stat bine-mersi acolo unde isi au locul, in propriul meu cap. Asa ca nu stiu cum scriu. Probabil prost, avand in vedere statisticile. Asa cum desenez prost, cant prost si daca as sculpta, as sculpta prost. Nu ma consider un neinteles ostracizat de o societate superficiala in care sensibilitatea mea e perceputa ca o slabiciune (misto asta, nu?).

Se naste astfel intrebarea (in mintea mea cel putin) - de ce nu stau eu cuminte cum am facut pana acum sau de ce nu m-am apucat de exemplu de cantat? Odata ca aia cu cantatul e programata pentru ceva mai tarziu. Pe urma, am ajuns la varsta la care dau usor, usor in mintea copiilor (asta in cazul in care am plecat de acolo vreodata). Copiii experimenteaza. Fara motiv, fara business plan, fara targeturi, trenduri si alte chestii serioase. Dintre toate experimentele posibile, asta pare cel mai simplu de facut. Fara business plan. Fara nici o asteptare. Asa cum un copil deseneaza fara sa incerce sa obtina o asemanare cu realitatea, fara sa-si doreasca sa aiba sens, fara asteptari deosebite. Deseneaza pentru ca ii place. Sa vedem daca o sa imi placa.