Orice fereastra e o cruce

Ma amuza teribil respingerea religiei de catre omul modern. Fiecare dintre noi (cu mici exceptii) a fost nascut si crescut intr-o religie. Fiecare a avut momente in care s-a crezut mai destept decat comunitatea in care a crescut si la multi asta a condus la respingerea religiei respective (si cautarea unor alternative aparent superioare gen budhism, yoga, baut pisat, etc.).

Ceea ce ne scapa insa este ca fiinta umana este una profund religioasa. O spun multi oameni mai destepti decati mine si mai destepti decat voi. Fiinta umana se raporteaza la aproape orice printr-o atitudine de credinta, de veneratie. Fiecare dintre noi simte nevoia sa venereze ceva. Avem de ales intre a venera unul din Dumnezeii clasici sau a venera altceva sau pe altcineva. Oricum am da-o avem nevoie de idoli, avem nevoie de ceva in care sa credem neconditionat si de care sa ne agatam in viata noastra independent de ratiune si de regulile bunului simt.

Exista doua tipuri de atitudini religioase, o atitudine pozitiva in care obiectul veneratiei noastre este frumos, luminos, despre care avem credinta ca va face lumea mai buna. Cea de-a doua atitudine este opusul primeia, una destructiva, plina de ura, diabolica. Una care urmareste mai degraba sa distruga religiile altora decat sa construiasca una proprie. Un fel de "Futu-ti Dumnezeii ma-tii" mai elaborat.

Orice am face, suntem preoti ai propriilor noastre convingeri. Incercam sa racolam prozeliti pentru religia noastra, indiferent care ar fi ea. De la marile cuvantari inflacarate ale unui activist pana la maneaua data la maximum la semafor, facem toti acelasi lucru, incercam sa bagam religia noastra pe gatul altora.

Luati va rog orice om care are o cauza (si vai de omul care nu are nici una), de la curatenia planetei, omniprezenta extraterestrilor, Michael Jackson, pana la fanii vreunei echipe de fotbal uitate de Dumnezeu si veti vedea acelasi lucru - un comportament irational, emotional, de pura veneratie, la care se adauga o agresivitate iesita din comun in incercarea de a convinge pe altii sa i se alature.

Ar trebui sa fim altfel? Cum altfel? Nu stim sa fim altfel, nu am fost niciodata altfel. Cea mai mare prostie este sa credem despre noi ca suntem altfel. Cei mai mari fraieri sunt cei care afirma ca sunt complet atei. Dupa care iti spun imediat: TREBUIE sa asculti ultimul album al formatiei X. Este senzational! Iti va schimba viata. Zau?

Una dintr-o alta viata

Mai demult, ma aflam la Cambridge, cu oaeresce scopuri profesionale. Am locuit intr-o casa in care mai erau vreo trei francezi. Sa-i numim Bernard, Jerome si Jacques. Jerome gatea exceptional, avea oricand gata in 20 de minute cate un fel absurd de mancare care te facea sa mananci pana cadeai jos. Jacques, si el un tip interesant, fusese prin Camerun unde lucrase pe plantatie unde spunea ca au fost 3 atentate la viata lui. Bernard era cel mai normal, singura lui calitate era prietena englezoaica. Frumusica foc englezoaica, asa cum sunt englezoaicele in 5% din cazuri. Inalta, zvelta, blonda. Bernard o iubea foarte tare si ea il iubea la randul ei pe Bernard. Ea nu locuia cu noi dar venea in vizita cam de 2-3 ori pe saptamana pe la 8 seara.

In momentul in care intra blonda pe usa, Bernard sarea de pe scaun de parca avea arcuri in cur si fugea impreuna cu ea pe scari in camera. Dupa care cei doi se apucau de amor. Bernard era extrem de rezistent. Blondei ii placea tare mult ce i se intampla dupa cum se auzea foarte bine de unde stateam noi ceilalti. Dadeam muzica muuult mai tare si incercam sa ne continuam sporovaiala. In pauza dintre melodii ori era liniste dinspre cei doi, ori nu era. La propunerea mea, am inceput sa facem pariuri. Am pierdut de foarte multe ori pentru ca nu-l credeam pe Bernard in stare...

Nici englezoaica nici Bernard nu coborau din camera decat noaptea tarziu sa se duca la baie. Pe langa respectul enorm pe care il aveam cu totii pentru vezicile lor urinare, eu mi-am pus si alta problema pe care am impartasit-o cu comesenii mei francezi: Ba oamenii astia nu simt nevoia sa se spele? La cat de tare se dau unu la altu, nu i se umple fetei chestia aia?

"Ei, zice Jerome, nu stii nimic" (eu, roman, eram tratat cu blandete, mi se explica o data inainte sa se faca misto), "exista si alte cai". "Care cai?" intrebam eu. "Servetelele pentru bebelusi". "Alea de sters la cur?" intreb eu. "Vezi ca te-ai prins?" zice Jerome, "exact, de sters la cur". "Doar ca trebuie sa alegi bine marca" intervine Jacques. "Marca X sunt o mizerie, prea multa zeama in ele, faci mai multa mizerie decat cureti". "Marca Y au o substanta ciudata in ele care te irita rau daca faci sex dupa". Cele mai bune sunt ... nu mai stiu care dracului erau pentru ca oricum eram cu falca cazuta.

"Plus ca" intervine din nou Jerome "e foarte util exercitiul daca se face reciproc". "Adica dumneaei il sterge pe dumnealui iar dumnealui o sterge pe dumneaei?" intreb. "Nici nu iti imaginezi ce sexi e chestia asta, nici nu-ti mai trebuie preludiu" confirma Jerome.

Intr-o dimineata, englezoaica a fost draguta si ne-a pregatit tuturor sanwitchuri. Am inghitit cu noduri dupa ce i-am vazut manutele aranjand cu delicatete sunca, in acelasi mod probabil in care cu o seara inainte aranjasera cu delicatete servetelul parfumat pe cel mai important organ al lui Bernard.

Trezirea la realitate, cu blandete

Ia ca pun si eu un video da pa trilulilu. Datzi click pa sajeata. Aveti incredere.

E o parodie. Dar n-are importanta. Am ras o juma de ora. Dar n-are importanta. Mai rad din cand in cand. Rar. In rest plang, asa cum o sa plang 2 ore dupa jumatea aia de ora de ras. Repetati dupa mine: tara de cacat, tara de cacat, semper in excrementum sole profundum qui variat.

Padurea este bunul nostru, al tuturor

Ce-ar fi sa nu mai taiem copaci? Daca ne apuca amocul sa devenim scriitori, ce-ar fi sa incercam cu 2-3 carti electronice inainte de a ne repezi sa taiem copaci pentru fanteziile noastre? Mihaela, Loredana, Ion, Adrian, si altii care va stiti foarte bine, m-ati auzit? Electronic, da? Sa nu taiem pomi pana nu suntem siguri ca valoram ceva, ce ziceti?

Drept e ca pe carti electronice nu se dau autografe. dar ne descurcam, taiem un copac mai mic si dam gratis tuturor celor care au cumparat cartea electronica un semn de carte real cu autograf. Sa-l foloseasca la carti adevarate.

Nu de alta dar toti neispravitii vor sa devina scriitori. Lasati-o dracu fratilor. Fiti ce stiti voi sa fiti, nu mai incercati sa va dati intelectuali. Zau asa, e ridicol.

Faceti bloguri. A, aveti bloguri. SCRIETI ACOLO!!!. Pana gasiti cateva mii de oameni care sa citeasca ce scrieti. Pe blog. Pe urma ebook, pe urma, eventual, cu sfiala si rusine, in varful picioarelor si cu buna cuviinta incercati o carte. Una subtire, in tiraj mic, maximum 1 copac. Daca se epuizeaza, mai bagati un copac la malaxor. De la 5 copaci in sus puteti prinde tupeu. Un pic. Ne mai odihnim si noi si respiram aer curat. Stiu ca va place chestia asta cu ecologia.

A, si sa nu va mai prind la d-astea ecologice atata vreme cat va bateti joc de copaci si nu-i lasati sa traiasca. Ceea ce faceti voi e acelasi lucru cu a va scrie numele pe copaci cu drujba.

Handicapati impotriva handicapatilor

Sarata Monteoru. Langa Buzau. Unul din cele mai cochete hoteluri, hotel Monteoru. Apartinand, umbla vorba pe acolo, familiei Vacaroiu. Intrarea in hotel este, dupa cum vedeti, pregatita pentru timpurile moderne. Are platforma pentru handicapati. Singura problema e ca au fost mai handicapati cei care au facut platforma decat cei care urmeaza sa o foloseasca. Altfel platforma e moderna, gardul e modern, termopanele sunt la locul lor. Si pe langa acest peisaj trec zilnic o gramada de oameni. Nu par sa fie deranjati. Nu li se pare nimic iesit din comun.

De ce sa taie ei bunatate de gard? Nu-i pacat? Da-i incolo de handicapati, ce cauta afara din casa? Si oricum, sunt patru nenorocite de trepte si nici o camera la parter deci oricum ala trebuie sa se descurce sa urce cel putin 16 trepte pana la etajul 1. Daca da spaga la receptie ca daca nu il punem la etajul 4. Sa aiba privelistea frumoasa.

Veniti de luati lumina

Am dat de poza asta acum ceva vreme. De atunci am privit-o de cateva ori dupa care am uitat de ea. Subconstientul meu a facut probabil o ultima incercare de a ma proteja pentru ca ma stie sensibil. Dar, avem calculatoare, calculatoarele n-au interes la sensibilitatea mea asa ca am regasit-o azi si am privit-o inca 10 min uluit.

Cred ca aceasta poza (ma rog, obiectul din ea, pentru pedanti) este una dintre cele mai concise reprezentari ale imensitatii prostiei umane. Nu e putin lucru. Mi-ar placea sa-l cunosc pe cel care a produs aceasta capodopera. Mi-ar placea sa-l omor incet, in chinuri infioratoare, in timp ce el striga "Ajuta-ma, Doamne". Nu se poate insa. Trebuie sa fim intelegatori.

Organizatiile de aparare a drepturilor sub-umanilor vor spune: De ce ai tu impresia ca Iisus n-are dreptul la o erectie? Ce daca sunt doi copii care se uita strengareste spre intrerupatorul aflat in pozitia "on" a lui Iisus? Copiii trebuie sa aiba parte de o educatie sexuala serioasa. Ori, mai serios decat El nu e nimeni.

O singura intrebare as avea. Ca site-ul sursa nu zice. Oare intrerupatorul era intr-o biserica? Ca sa stim o treaba.

PS. Nu-mi spuneti va rog ca e veche, ca ati mai vazut-o pe 1000 de site-uri. Asa sunt eu, mai incet.